Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul evenimentelor care reflectă viaÈ›a cultural-religioasă a personalităților ecleziastice din Arhiepiscopia Romanului È™i Bacăului, care au marcat timpul lor lăsând moÈ™tenire posterității profilul cucernic al arhiereului, învățător al cuvântului evanghelic, neobosit misionar È™i vrednic slujitor, cu timp È™i fără timp,  în „via Domnului” încredinÈ›ată de Hristos, Arhiereul cel veÈ™nic.

Evenimentul de astăzi, ce încununează împlinirea a È™apte ani de când cel de-al 76-lea ierarh care a păstorit pe scaunul vlădicesc de la Roman a trecut din timpul convenÈ›ional, în veÈ™nicia lui Dumnezeu, a fost marcat de pomenirea în cadrul Sfintei Liturghii a È™irului de ierarhi ce au asigurat neîntrerupt  paternitate spirituală credincioÈ™ilor din Eparhia Romanului È™i Bacăului, de-a lungul a peste 600 de ani de istorie ecleziastică.

În atmosfera liturgică solemnă prilejuită de acest moment comemorativ, soborul slujitorilor a înălÈ›at rugăciuni de pomenire în Catedrala arhiepiscopală închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, sub protia PreasfinÈ›itului Părinte Timotei Prahoveanul, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care, la final, a adresat celor prezenÈ›i cuvânt de pioasă aducere aminte în care a reliefat câteva dintre darurile pe care le-a avut venerabilul arhiepiscop Eftimie:

Oamenii au daruri felurite È™i dacă privim în istoria Arhiepiscopiei Romanului, cea care are mai bine de È™ase veacuri de istorie, vom descoperi chipurile unor ierarhi cu viață sfântă, alÈ›ii cărturari, scriitori, cronicari, alÈ›ii buni administratori, chivernisitori ai casei lui Dumnezeu. Printre aceÈ™ti 77 de ierarhi ai Eparhiei Țării de Jos a Moldovei, cu reÈ™edinÈ›a la Roman, PreasfinÈ›itul Eftimie, devenit arhiepiscop la vârsta de  95 de ani, a avut câteva daruri speciale. În primul rând consider că a fost blând È™i smerit cu inima împlinind cuvintele Mântuitorului: „ÎnvățaÈ›i de la Mine că sunt blând È™i smerit cu inima” (Matei 11,29). A avut darul prieteniei pe care l-a cultivat încă din vremea studiilor seminariale È™i apoi teologice. Astfel, el a fost prietenul apropiat al Patriarhului Teoctist încă din vremea seminarului de la Cernica. De asemenea, a fost prieten cu arhiepiscopul Râmnicului, Gherasim, colegul său, care È™i el a trecut la Domul la vârsta de 99 de ani. A avut È™i alÈ›i prieteni printre monahi în perioada când a vieÈ›uit la mănăstirile Slatina, BistriÈ›a, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, È™i în alte locuri pe unde a trecut, căutând să facă mereu bine. A avut È™i alte daruri, între care amintim faptul că a fost primitor, binevoitor, deschizând larg uÈ™ile reÈ™edinÈ›ei sale È™i ale eparhiei pentru oaspeÈ›i care erau în trecere sau care s-au stabilit aici în vremuri de încercare pentru ei, cum a fost arhiepiscopul Adrian Hriscu. Cea mai mare calitate a lui a fost bunătatea inimii, împlinind aceasta din dorinÈ›a de a se asemăna cu Dumnezeu. Credem că Arhiepiscopul Eftimie Luca a dus cu el la Dumnezeu multe fapte bune È™i s-a întâlnit cu prietenii săi, cu mulÈ›imea monahilor, pe care i-a ajutat, de la care a învățat È™i cărora le-a È™i scris viaÈ›a.

După momentul liturgic, alÈ›i patru ierarhi s-au adăugat în rugăciune săvârÈ™ind slujba Parastasului pentru sufletul ierarhului de pioasă amintire Eftimie Luca. Soborul ierarhilor din care au făcut parte PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei BucureÈ™tilor, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului È™i Bacăului, PS Ignatie, episcopul HuÈ™ilor, PS Andrei, episcopul Covasnei È™i Harghitei, în frunte cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei, într-o atmosferă de adâncă trăire È™i cucernică sobrietate, a înălÈ›at rugăciuni de iertare pentru fratele întru slujire arhierească trecut în veÈ™nicia lui Dumnezeu, Eftimie Arhiepiscopul, după patru decenii de vrednică slujire È™i aproape 100 de ani de viață.

În cuvântul adresat preoÈ›ilor È™i credincioÈ™ilor, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Mitropolit Teofan a vorbit despre virtuÈ›ile generaÈ›iei din care a făcut parte Arhiepiscopul comemorat, despre bunătatea sa proverbială È™i despre suferinÈ›ele Bisericii din acele timpuri:

Acum È™apte ani, din mila lui Dumnezeu, după o viață frumoasă È™i mult ostenitoare, robul lui Dumnezeu, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Eftimie a pășit în veÈ™nicia, slava È™i măreÈ›ia Împărăției Preasfintei Treimi. El a făcut parte dintr-o generaÈ›ie minunată, generaÈ›ia părinÈ›ilor Teoctist Patriarhul, Gherasim Arhiepiscopul, Pimen Arhiepiscopul. O generaÈ›ie născută È™i educată în prima parte a veacului trecut, crescută duhovniceÈ™te în sfinte mănăstiri în perioada interbelică. Apoi, în perioada cea grea a regimului de după război, a dus crucea misiunii Bisericii în context ostil, cu foarte multe greutăți, încercări È™i obstacole. Această generaÈ›ie avea înrădăcinată în fiinÈ›a ei duhul SfinÈ›ilor PărinÈ›i È™i, de asemenea, o anumită încredinÈ›are în lumina lui Dumnezeu. Adesea vorbeau între ei spunându-È™i unul altuia că lumea nu începe cu ei È™i nu se încheie cu ei. Aveau conÈ™tiinÈ›a că sunt doar o verigă din lanÈ›ul cel mare, minunat È™i tainic al istoriei, lucru È™i stare sufletească ce le-a oferit o anumită negrabă, o liniÈ™te È™i încredinÈ›are în lumina lui Dumnezeu. El face parte dintr-o generaÈ›ie de arhierei care a lăsat în urmă acest sentiment al bunătății. „Ai fost un om bun Părinte!” era cuvântul È™i starea sufletească a credincioÈ™ilor eparhiei acum È™apte ani, în această catedrală, în faÈ›a trupului ÎnaltpreasfinÈ›itului Arhiepiscop Eftimie. El a plecat la ceruri, iar de acolo, din înălÈ›ime, priveÈ™te spre Eparhia sa, se bucură de faptul că viaÈ›a misionară, duhovnicească È™i edilitară continuă sub oblăduirea ÎnaltpreasfinÈ›itului Părinte Ioachim, se bucură È™i văzându-vă pe dumneavoastră È™i pe noi în această catedrală, nu departe de mormântul unde odihneÈ™te întru aÈ™teptarea învierii. Din înălÈ›imea cerului el ne spune: „Nu vă pierdeÈ›i nădejdea, eu am trecut prin vremuri grele! Nici vremurile voastre nu sunt uÈ™oare. AveÈ›i încredere în Dumnezeu! PăstraÈ›i unitatea Bisericii, căci toate celelalte se pot împlini. FiÈ›i buni, iertători, generoÈ™i, căci aceasta este zestrea cu care ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu”.

După cuvântul Părintelui Mitropolit Teofan, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Ioachim a vorbit despre recunoÈ™tinÈ›a pe care fiii È™i fiicele eparhiei o poartă Ierarhului comemorat, dar È™i despre virtuÈ›ile care au constituit în timp chipul său duhovnicesc, devenit model pentru creÈ™tinii de astăzi, în contextul greutăților È™i încercărilor de orice fel:

Doresc să aduc mulÈ›umire lui Dumnezeu pentru faptul că am fost cei care ne-a rânduit Dumnezeu să fim în preajma acestui om minunat care a marcat timpul său ca nimeni altul. Acesta nu a fost unul tocmai propice pentru Biserică, ci a fost un timp de nestatornicie, de nesiguranță È™i de teamă care se instala în sufletul fiecăruia.

Eftimie Arhiepiscopul a fost cel care a întărit pe fiecare cu chipul său iconic care totdeauna era zâmbitor, dar care purta È™i greutatea datoriei pe care o avea fiind foarte conÈ™tient față de ierarhii Sfântului Sinod, față de preoÈ›i, de călugări È™i călugăriÈ›e È™i față de bine credincioÈ™ii creÈ™tini ai acestei Eparhii. ÎnaltpreasfinÈ›itul Eftimie a È™tiut să răscumpere timpul, adică să transfigureze vremea căci zilele rele au fost, sunt È™i vor fi.

El a fost un model care dădea nădejde È™i încredere indiferent de circumstanÈ›ele timpului care se derula. Nu mai este aici de È™apte ani, dar memoria lui este vie. De la înmormântare È™i până acum È™iruri neîntrerupte de preoÈ›i È™i credincioÈ™i vin È™i È›in candela aprinsă permanent, iar florile nu s-au ofilit niciodată pe mormânt. Acest popas duhovnicesc pe care îl marcăm astăzi nu este un sfârÈ™it, ci un nou început al cinstirii înaintaÈ™ilor. Doar aÈ™a înseamnă că ridicăm cărămida cea vie dăruită nouă de Providență ca să o punem la edificiul spiritualității înaintaÈ™ilor noÈ™tri. Sufletul lui este aÈ™ezat în Grădina Raiului È™i se bucură cu toÈ›i drepÈ›ii È™i cu toÈ›i ierarhii unde participă la Liturghia cosmică ce este slujită de Arhiereul cel veÈ™nic, Mântuitorul Iisus Hristos, cel pe Care L-a iubit pe pământ È™i cu Care s-a întâlnit în Cer, È™i sper că Hristos s-a recunoscut în el È™i în faptele pe care le-a făcut pe pământ, în viaÈ›a aceasta.

Apoi, soborul slujitorilor, în glas de cântări funebre È™i sunet de clopot, acompaniat de credincioÈ™i cucernici, s-a deplasat în procesiune, din Catedrala arhiepiscopală spre mormântul ierarhului comemorat, aflat în latura de NE a incintei Centrului eparhial, acolo unde se odinesc alÈ›i doi vrednici ierarhi ai Romanului, arhiereul Ilarion Mircea Băcăuanul È™i episcopul Lucian Triteanu. Aici, la căpătâiul Arhiepiscopului Eftimie cel Bun a fost săvârÈ™ită slujba Trisaghionului, care a încheiat evenimentul comemorativ din această zi,  înscriind o pagină de cronică ecleziastică, ce va rămâne reper spiritual pentru istoria Eparhiei Romanului È™i Bacăului.